Un tramvai numit dorinta

Astazi am avut ceva necazuri cu masina, motiv pentru care am fost nevoit sa circul cu tramvaiul. N-am mai facut-o de ceva vreme si pe undeva eram curios sa vad ce conditii de calatorie mai ofera RATP-ul iesenilor. A fost o experienta interesanta. Din Baza 3 pina in Tudor, puradeii au interpretat colinde. Bineinteles, contra cost. „Sarumina nenia, da-mi si mie un banut“, s-a milogit un baietel, a carui abilitate de a se strecura printre picioarele calatorilor m-a lasat masca. Brusc, mi-am adus aminte de un titlu din presa locala, cum ca au politistii comunitari au depistat 33 de cersetori in mijloacele de transport in comun. Mi-am zis ca asta de-mi cere mie bani este al 34-lea si probabil ca dispune de citiva neuroni in plus din moment ce nu a fost „anihilat“.
In Tudor s-au urcat doi liceeni, la fel de bruneti. Pina in Tg. Cucu am fost fortat sa ascult manele. Puse la celular. M-am intrebat daca fanii lui Guta, Salam sau Peste au auzit de existenta minicastilor. Probabil ca da, insa ideea era ca toti cei din tramvai sa beneficieze de un moment artistic de exceptie. Gratis.
In Tg. Cucu, surprise... In locul controlorilor s-au urcat baietii de la Salubris. Veseli si mindri de vestele lor verzi, fluorescente. A fost momentul in care intreg vagonul s-a umplut de aroma primaverii. Duhnea a leventica amesteca cu zeama de gunoi. Probabil neridicat din moment ce aia pusi sa presteze la tomberoane circulau cu tramvaiul. Din discutiile lor, am aflat ca unul dintre indivizi a ridicat 20 de milioane luna trecuta. „Am fost o saptamina in concediu medical“, i-a explicat acesta colegului de serviciu, risipindu-mi astfel nedumerirea referitoare la discrepantele salariale dintre maturatori si profesori, de exemplu. Am coborit in Centru, convins de faptul ca mi-am gresit profesia.
Nu postez aceste rinduri intimplator. La urma-urmei, sint lucruri banale, cred ca toti dintre voi ati calatorit alaturi de cersetori, manelisti, derbedei... Intrucit citisem ca, in Bucuresti, Gusa luase decizia a-si face campanie electorala mergind cu RATB-ul, m-am gindit ca ideea ar putea fi imitata si de cei care tintesc fotoliul de primar al Iasului. O ora in mijloacele de transport in comun le-ar oferi ocazia de a-si da seama „what's wrong in the city“. I-ar scuti de audiente si de intilniri electorale pentru ca, in tramvai, principalele subiecte abordate de calatori se refera la preturi, lefuri, repartitoare, taxe, politica, birocratie s.a.m.d. Altfel spus, la ceea ce DOARE... E o retorica ieftina in tot ceea ce spun, insa incerc sa-mi inchipui ca cineva va tine cont de aceasta propunere.